asupra
[Sinonime]
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASÚPRA prep. 1) (exprimă un raport spaţial, concretizând direcţia desfăşurării unei acţiuni) În direcţia; înspre; spre; către. S-a năpustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ♢ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând apropierea în timp a unui fenomen) Aproape de; în preajma; înspre; spre; către. A sosit asupra nopţii. 3) (exprimă un raport completiv) Împotriva; contra. A început a vicleni asupra lui. 4) (exprimă un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referinţă asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
asúpra adv., prep. – 1. Deasupra (adv., se foloseşte numai cu prep. de). – 2. Peste, pe deasupra (prep., se construieşte cu gen. şi urmat de de). – 3. În sarcina, la dispoziţia (prep., cu gen.) – 4. În contra, împotriva. – 5. În preajma, aproape de (prep., indică o relaţie temporală). – 6. Ca adv., are şi o întrebuinţare absolută, în forma asupră: slujba ce şi-o luase asupră (Ispirescu); plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr. asupră, megl. supră. Lat. *ad supra (Puşcariu 156; REW 200; DAR); cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai supra, cf. spre. Pentru folosirea lui asupra, Cf. Moser 448. Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formaţie internă (Cipariu, Gram., 355 îl deriva de la lat. *ad superare); asupreală, s.f. (opresiune); asuprelnic, adj. (împovărător; opresor); asupriciune, s.f. (opresiune); asupritor, adj. (care asupreşte, opresor); asupritură, s.f. (înv., opresiune).
(Dicţionarul etimologic român)
asúpra prep. (sil. -pra)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.)
(Dicţionar de sinonime)
ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASÚPRA prep. 1) (exprimă un raport spaţial, concretizând direcţia desfăşurării unei acţiuni) În direcţia; înspre; spre; către. S-a năpustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ♢ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând apropierea în timp a unui fenomen) Aproape de; în preajma; înspre; spre; către. A sosit asupra nopţii. 3) (exprimă un raport completiv) Împotriva; contra. A început a vicleni asupra lui. 4) (exprimă un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referinţă asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
asúpra prep. (sil. -pra)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.)
(Dicţionar de sinonime)
ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre.
(Dicţionar de sinonime)