atinge dex - definiţie, sinonime, conjugare
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A lua contact direct (dar superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (uşor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. şi tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituţia justiţiei. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioşa, a mişca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-şi însuşi ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanţă (în spaţiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ATÍNGE atíng tranz. 1) A face să se atingă. 2) A lovi uşor. 3) fig. A supune unei acţiuni nocive uşoare. Îngheţul a atins mugurii. 4) fig. A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. 5) A face să trăiască anumite emoţii, sentimente; a mişca. 6) A aminti printre altele. ~ o problemă. 7) (limite, distanţe, nivele etc.) A ajunge printr-un efort. /<lat. attingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ATÍNGE mă atíng intranz. A lua contact (cu ceva sau cu cineva). /<lat. attingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

atínge (atíng, atíns), vb. – 1. A lua contact direct, uşor, cu un lucru sau o suprafaţă, a pune mîna. – 2. A freca, a fi în contact. – 3. A ajunge pînă la ... – 4. (Arg.) a lua în stăpînire, a-şi însuşi; a înhăţa. – 5. A veni în contact în mod neplăcut, a dăuna, a leza. – 6. A mişca, a emoţiona, a înduioşa. – 7. A răni, a produce leziuni. – 8. (Arg.) A bate, a cîrpi. – 9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. – 10. A se referi, a fi în legătură. – 11. (Arg.) A avea legături cu o femeie. Lat. attingĕre (Puşcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR); cf. it. attingere, v. prov. atenher, faţă de lat. *attangĕre › fr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer. – Der. atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoţionant); atinsătură, s.f. (înv., contact); atinsură, s.f. (înv., contact).
(Dicţionarul etimologic român)

a atinge la pungă expr. a determina pe cinevafacă o cheltuială importantă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide cu o singură lovitură în stomac (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a atinge cu ceva epr. 1. a da cu împrumut. 2. a face un cadou. 3. a mitui. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

atínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ATÍNGE vb. 1. (înv. şi reg.) a tinge. (~ un obiect.) 2. (înv. şi reg.) a (se) pipăi. (Să nu vă ~ de aceste lucruri.) 3. v. însuşi. 4. v. lovi. 5. v. bate. *6. (fig.) a împunge, a înţepa, a pişca, a şfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 7. v. ajunge. *8. (fig.) a se lipi. (Nu se ~ somnul de el.)
(Dicţionar de sinonime)

ATÍNGE vb. v. aminti, arăta, cita, emoţiona, impresiona, indica, insulta, înduioşa, jigni, menţiona, mişca, ofensa, pomeni, privi, raporta, referi, semnala, tulbura, ultragia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: at ati atin ating

Cuvinte se termină cu literele: ge nge inge tinge