atitudine

ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ Expr. A lua atitudine = a-şi manifesta poziţia, a-şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ATITÚDIN//E ~i f. 1) Poziţie a corpului; fel de a-şi ţine corpul; ţinută; poză; postură. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ♢ A lua ~ a-şi manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-şi manifesta poziţia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ATITÚDINE s.f. 1. Poziţie a corpului, ţinută. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ♢ A lua atitudine = a-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].
(Dicţionar de neologisme)

ATITÚDINE s. f. 1. poziţie a corpului, ţinută. 2. poziţie faţă de un eveniment, de un fapt. ♢ fel de a se purta, de a acţiona; comportare. o a lua ~ = a-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)
(Marele dicţionar de neologisme)

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ATITÚDINE s. 1. v. poziţie. 2. v. comportare. 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a mişcat.)
(Dicţionar de sinonime)