atonie
ATONÍE s.f. Reducere a elasticităţii unui ţesut, în special a muşchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din fr. atonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ATONÍE f. Stare patologică care constă în slăbirea elasticităţii ţesuturilor; lipsă de putere; slăbiciune fizică. ~ a muşchilor. /<fr. atonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ATONÍE s.f. Slăbire a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de putere, de vitalitate; moliciune. [Gen. -iei. / < fr. atonie, cf. gr. atonie – moleşeală].
(Dicţionar de neologisme)
ATONÍE s. f. 1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală. (< fr. atonie, gr. atonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
atoníe s. f., art. atonía, g.-d. art. atoníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ATONÍE f. Stare patologică care constă în slăbirea elasticităţii ţesuturilor; lipsă de putere; slăbiciune fizică. ~ a muşchilor. /<fr. atonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ATONÍE s. f. 1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală. (< fr. atonie, gr. atonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
atoníe s. f., art. atonía, g.-d. art. atoníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)