audiență dex - definiţie, sinonime, conjugare
AUDIÉNT, -Ă, audienţi, -te, s.m. şi f. Persoană care asistă la cursurile unei şcoli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenţii ordinari şi fără a susţine examene. [Pr: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ Expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public numeros. [Pr: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUDIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care audiază cursurile unei şcoli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenţii ordinari şi fără a susţine examene. /<lat. audiens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUDIÉNŢ//Ă ~e f. 1) Întrevedere oficială acordată unui solicitator de către un demnitar cu post de răspundere. Zi de ~. 2) Atenţie, înţelegere manifestată de auditoriu. Cursul s-a bucurat de o mare ~. [G.-D. audienţei; Sil. a-u-di-en-] /<lat. audientia, fr. audience
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

audiénţă (audiénţe), s.f. – Întrevedere acordată unui solicitator. Lat. audientia (sec. XVII).
(Dicţionarul etimologic român)

AUDIÉNT, -Ă s.m. şi f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat şi fără a se prezenta la examene. [< audia].
(Dicţionar de neologisme)

AUDIENŢĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială) ; timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează ; atenţie, înţelegere. 3. Şedinţă (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părţile şi pledoariile şi în care se pronunţă sentinţa. [< lat. audientia, cf. fr. audience].
(Dicţionar de neologisme)

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

AUDIÉNŢĂ s. f. 1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes. o a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziastă) a ceva. 4. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor. (< fr. audience, lat. audientia)
(Marele dicţionar de neologisme)

audient, -ă, audienţi, -te s.m., s.f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

audiént s. m. (sil. a-u-di-ent), pl. audiénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

audiénţă s. f. (sil. a-u-di-en-), g.-d. art. audiénţei; pl. audiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

audiéntă s. f. (sil. a-u-di-en-), pl. audiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AUDIÉNŢĂ s. v. reuşită, succes.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: au aud audi audie audien

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta dienta