audienți

AUDIÉNT, -Ă, audienţi, -te, s.m. şi f. Persoană care asistă la cursurile unei şcoli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenţii ordinari şi fără a susţine examene. [Pr: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUDIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care audiază cursurile unei şcoli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenţii ordinari şi fără a susţine examene. /<lat. audiens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUDIÉNT, -Ă s.m. şi f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat şi fără a se prezenta la examene. [< audia].
(Dicţionar de neologisme)

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

audient, -ă, audienţi, -te s.m., s.f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

audiént s. m. (sil. a-u-di-ent), pl. audiénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)