aur dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÁUR s.n. 1. Metal preţios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză şi ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, preţios. ♢ Aur alb = apă folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) ţiţei, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăţie vegetală. ♢ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ♢ Expr. Epocă de aur = perioadă de înflorire şi strălucire a vieţii materiale şi culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii. ♦ Fig. Văpaie, strălucire ca a aurului (1). 2. Fir, aţă făcută din aur (1) sau imitând aurul şi folosită la cusut; p. ext. veşmânt ţesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogăţie; fig. belşug. ♢ Expr. A înota în aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÁUR n. 1) Metal nobil, galben, strălucitor, maleabil şi ductil, din care se fac obiecte de podoabă. Inel de ~. ♢ ~ negru cărbune de pământ. Epocă de ~ perioadă de înflorire. 2) fig. Lucru de mare preţ (bani, avere, bogăţie). ♢ A înota în ~ a fi foarte bogat. A cântări cu ~ a plăti foarte scump pentru un lucru. [Sil. a-ur] /<lat. aurum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

áur, s.m. – Metal preţios de culoare galbenă strălucitoare. – Istr. aur. Lat. aurum (Puşcariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); cf. alb. ar, it., sp. oro, engad., v. prov. aur, fr. or, port. ouro. Der. aura, vb. (rar, a auri); aurar, s.m. (meşter care lucrează obiecte de aur; ţigan care caută pepite de aur; odinioară munceau sub supravegherea marelui armaş, şi plăteau soţiei domnitorului un dram (3,38 gr.) de aur în chip de contribuţie anuală), pe care Puşcariu 171 şi DAR îl derivă direct din lat. aurārius (atrăgînd atenţia apoi că rezultatul normal ar fi *arar, Puşcariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. internă în rom., cu suf. de agent -ar); aurăreasă, s.f. (nevasta căutătorului de aur); aurărie, s.f. (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adj. (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, s.n. (obiecte de aur); auri, vb. (a acoperi cu un strat subţire de aur), pe care Puşcariu 172 şi DAR îl consideră drept reprezentant direct al lat. aurire; aurică, s.f. (pătlagină, Lantana Camara); auritură, s.f. (aurire); auriu, adj. (de culoarea aurului); auros, adj. (aurifer). – Der. neol. aurifer, adj.; auripigment, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

ÁUR (lat. aurum) s .n. 1. Element chimic (Au; nr. at. 79, m. at. 196,97, densitate 19,3, p.t. 1.063 ºC, p.f. 2.600 ºC, duritate 2,5). Metal preţios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil şi mai ductil dintre metale, bun conducător de căldură şi electricitate. Se găseşte în natură în stare nativă, însoţind cuarţul, pirita, galena etc. şi în nisipuri aurifere. A . este complet inert faţă de aer şi apă, foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală şi cianuri alcaline. Funcţionează în combinaţii în stările de valenţă 1 şi 3. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă etc. Concentraţia a. în aliaje se exprimă în carate. Cunoscut din antic. ♦ Loc. De aur = extrem de valoros. Nuntă de aur = a cinzecea aniversare a căsătoriei cuiva. 2. Lucru extrem de preţios; bani (de aur 1); avere, bogăţie. ♦ Aur alb = energie produsă de forţa apelor (curgătoare). Aur negru = a) cărbune (de pămînt); b) ţiţei. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

a avea mâini de aur expr. a fi îndemânatic / dibaci (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

áur s. n. (sil. a-ur); simb. Au
(Dicţionar ortografic al limbii române)

várgă-de-áur (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AUR NÉGRU s. v. cărbune, petrol, ţiţei.
(Dicţionar de sinonime)

VARGĂ-DE-ÁUR s. v. splinuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: au

Cuvinte se termină cu literele: ur