auriculari

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AURICULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de ureche; propriu urechilor. Nerv ~. 2) Care ţine de auricul; propriu auriculului. /<fr. auriculaire, it. auricolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche ; al urechii. 2. Care aparţine auriculului ; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].
(Dicţionar de neologisme)

AURICULÁR s.m. Degetul mic de la mână. [Pron. a-u-. / < fr. auriculaire].
(Dicţionar de neologisme)

AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparţine auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)
(Marele dicţionar de neologisme)

auriculár adj. m. (sil. a-u-), pl. auriculári; f. sg. auriculáră, pl. auriculáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)