aurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AURÍRE, auriri, s.f. Acţiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AUR//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AUR//Í mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].
(Dicţionar de neologisme)

AURI2- elem. „ureche”. (< fr. auri-, cf. lat. auris)
(Marele dicţionar de neologisme)

AURI1-/AURO- elem. „aur”. (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum)
(Marele dicţionar de neologisme)

aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

auríre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurírii; pl. auríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AURÍ vb. (înv. şi pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)
(Dicţionar de sinonime)

AURÍRE s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: au aur auri aurir

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire