autoaccidentare

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto¹- + accidenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto¹- + accidenta].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto¹- + accidenta)
(Marele dicţionar de neologisme)

autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta
(Dicţionar ortografic al limbii române)