AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta
(Dicţionar ortografic al limbii române)