autocritica dex - definiţie, sinonime, conjugare
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Analiză critică a activităţii şi comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acţiunea de îmbunătăţire a muncii şi de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOCRÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOCRÍTI//CĂ ~ci f. Analiză critică a propriei activităţi. /<fr. autocritique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOCRÍTIC, -Ă adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activităţi, în dezvăluirea şi recunoaşterea deschisă a propriilor lipsuri şi greşeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat şi a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOCRITICÁ vb. I. refl. A se critica pe sine însuşi. [Cf. fr. s\'autocritiquer].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOCRÍTIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activităţi. (< fr. autocritique, după rus. samokritika)
(Marele dicţionar de neologisme)

AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuşi. (< fr. sáutocritiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

autocrític adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

autocrítică s. f. (sil. a-u-to-cri-) → critică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

autocriticá vb. → critica
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: au aut auto autoc autocr

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica itica ritica