autodefinire

AUTODEFINÍ, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se defini prin el însuşi. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + defini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTODEFINÍRE, autodefiniri, s.f. Faptul de a se autodefini. [Pr.: a-u-] – V. autodefini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTODEFINÍ vb. IV. refl. A se defini, a se caracteriza singur. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

AUTODEFINÍRE s.f. Acţiunea de a se autodefini. [< autodefini].
(Dicţionar de neologisme)

AUTODEFINÍ vb. refl. a se defini singur. (< auto¹- + defini)
(Marele dicţionar de neologisme)

autodefiní vb. (sil. a-u-) → defini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AUTODEFINÍ vb. a se autocaracteriza.
(Dicţionar de sinonime)