autodocumenta
[Conjugare]
AUTODOCUMENTÁ vb. I. refl. A se documenta pe sine, a se lămuri singur. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
autodocumentá vb. (sil. a-u-) → documenta
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
autodocumentá vb. (sil. a-u-) → documenta
(Dicţionar ortografic al limbii române)