autohemoterapie
AUTOHEMOTERAPÍE, autohemoterapii, s.f. (Med.) Hemoterapie ieşită din uz, efectuată cu sângele pacientului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autohémotherapie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOHEMOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând din injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ. [Gen. -iei. / < fr. autohémothérapie, cf. gr. autos – însuşi, haima – sânge, therapeia – tratament].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOHEMOTERAPÍE s. f. hemoterapie din injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ; autotransfuzie (2). (< fr. autohémothérapie)
(Marele dicţionar de neologisme)
autohemoterapíe s. f. (sil. a-u-), art. autohemoterapía, g.-d. autohemoterapíi, art. autohemoterapíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOHEMOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând din injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ. [Gen. -iei. / < fr. autohémothérapie, cf. gr. autos – însuşi, haima – sânge, therapeia – tratament].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
autohemoterapíe s. f. (sil. a-u-), art. autohemoterapía, g.-d. autohemoterapíi, art. autohemoterapíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)