autohton dex - definiţie, sinonime, conjugare

autohton

[Sinonime]
AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format şi s-a dezvoltat pe teritorul unde trăieşte (şi în prezent), care este originar de aici; băştinaş, aborigen. [Pr: a-u-] – Din fr. autochtone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOHTÓN ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; aborigen; indigen; băştinaş. /<fr. autochtone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOHTÓN, -Ă adj. Băştinaş, de loc dintr-o anumită ţară. ♦ (Despre animale şi plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuşi, chton – pământ, ţară].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)
(Marele dicţionar de neologisme)

autohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), pl. autohtóni; f. sg. autohtónă, pl. autohtóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AUTOHTÓN adj., s. v. băştinaş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Autohton ≠ străin, neautohton, venetic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: au aut auto autoh autoht

Cuvinte se termină cu literele: on ton hton ohton tohton