autoimpunere

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s.f. Contribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [Pr: a-u-] – Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOIMPÚNER//E ~i f. Contribuţie benevolă în bani sau în muncă cu care o colectivitate participă la executarea unor lucrări locale de interes obştesc. [G.-D. autoimpunerii] /auto- + impunere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOIMPÚNERE s.f. Contribuţie bănească stabilită şi dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [< auto¹- + impunere, după rus. samooblojenie].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOIMPÚNERE s. f. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. (după rus. samooblojenie)
(Marele dicţionar de neologisme)

autoimpúnere s. f. (sil. a-u-) → impunere
(Dicţionar ortografic al limbii române)