autointitulat

AUTOINTITULÁ, autointitulez, vb. I. Refl. A-şi atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto¹- + intitula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOINTITULÁT, -Ă, autointitulaţi, -te, adj. Care îşi atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – V. autointitula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOINTITULÁ vb. I. refl. A se intitula, a se denumi singur. [auto¹- + intitula].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOINTITULÁ vb. refl. a-şi atribui un nume, un titlu. (< auto¹- + intitula)
(Marele dicţionar de neologisme)

autointitulá vb. (sil. a-u-to-in-) → intitula
(Dicţionar ortografic al limbii române)