automate
[Sinonime]
AUTOMÁT, -Ă, automaţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. (Despre aparate, maşini etc.) Care este acţionat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operaţii; adesea adverbial) care se efectuează prin acţiunea unui dispozitiv mecanic. ♢ Armă automată (şi substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenţia omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea raţiunii sau voinţei. Gest automat. 2. S.n. Dispozitiv, aparat, maşină care efectuează o anumită operaţie fără intervenţia omului. Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor şi scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voinţă, fără iniţiativă, care face totul mecanic. [Pr: a-u-] – Din fr. automate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOMÁT1 ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (despre maşini sau aparate) Care efectuează anumite operaţii fără intervenţia omului. 2) (despre operaţii) Care se efectuează mecanic, prin acţiunea unui dispozitiv. 3) fig. Care se face fără participarea voinţei sau a conştiinţei; mecanic; maşinal; instinctiv; involuntar; inconştient. /<fr. automate, germ. Automat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUTOMÁT2 ~e n. 1) Aparat sau maşină care efectuează anumite operaţii fără intervenţie exterioară. 2) fig. Persoană lipsită de voinţă şi de iniţiativă proprie. 3) Armă automată cu ţeavă scurtă şi cu bătaie mică; pistol-mitralieră. /<fr. automate, germ. Automat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUTOMÁT s.n. 1. Dispozitiv care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie. ♦ Maşină care imită mişcările fiinţelor însufleţite. 2. (Fig.) Om lipsit de voinţă şi fără iniţiativă. // adj. Acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie. ♢ Armă automată (şi s.n.) = armă de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Făcut mecanic, fără intervenţia voinţei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se mişcă singur].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOMÁT, -Ă I. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie. o armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ♢ (şi adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie. o ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
(Marele dicţionar de neologisme)
automát adj. m. (sil. a-u-), pl. automáţi; f. sg. automátă, pl. automáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
automát s. n. (sil. a-u-), pl. automáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AUTOMÁT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconştient, instinctiv, maşinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconştient, maşinal, maşinaliceşte, mecanic, reflex, (înv.) mecaniceşte. (Reacţionează ~.) 3. adv. v. papagaliceşte. 4. s. v. pistol-mitralieră.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUTOMÁT1 ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (despre maşini sau aparate) Care efectuează anumite operaţii fără intervenţia omului. 2) (despre operaţii) Care se efectuează mecanic, prin acţiunea unui dispozitiv. 3) fig. Care se face fără participarea voinţei sau a conştiinţei; mecanic; maşinal; instinctiv; involuntar; inconştient. /<fr. automate, germ. Automat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUTOMÁT s.n. 1. Dispozitiv care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie. ♦ Maşină care imită mişcările fiinţelor însufleţite. 2. (Fig.) Om lipsit de voinţă şi fără iniţiativă. // adj. Acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie. ♢ Armă automată (şi s.n.) = armă de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Făcut mecanic, fără intervenţia voinţei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se mişcă singur].
(Dicţionar de neologisme)
AUTOMÁT, -Ă I. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie. o armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ♢ (şi adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie. o ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
(Marele dicţionar de neologisme)
automát adj. m. (sil. a-u-), pl. automáţi; f. sg. automátă, pl. automáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
automát s. n. (sil. a-u-), pl. automáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AUTOMÁT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconştient, instinctiv, maşinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconştient, maşinal, maşinaliceşte, mecanic, reflex, (înv.) mecaniceşte. (Reacţionează ~.) 3. adv. v. papagaliceşte. 4. s. v. pistol-mitralieră.
(Dicţionar de sinonime)