autoservire

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOSERVÍRE s.f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se serveşte singur. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + servire (după rus. samoobstujivanie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentaţie publică în care clientul se serveşte singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto¹- + servi, cf. fr. autoservir].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOSERVÍRE s.f. Acţiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentaţie publică, potrivit căruia clienţii se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preşcolari, elevi şi studenţi, prin care aceştia contribuie la asigurarea unor condiţii igienice şi estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)
(Marele dicţionar de neologisme)

AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentaţie publică, prin care clienţii se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
(Marele dicţionar de neologisme)

autoserví vb. (sil. a-u-) → servi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service.
(Dicţionar de sinonime)