autovehiculul

AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s.n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roţi, şenile sau tălpi de alunecare, care serveşte la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOVEHÍCUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autovéhicule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracţiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracţiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule)
(Marele dicţionar de neologisme)

autovehícul s. n. (sil. a-u-), pl. autovehícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)