autoînsămânțare

AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE, autoînsămânţări, s.f. (Bot.) Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + însămânţare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE s.f. Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [< auto¹- + însămânţare].
(Dicţionar de neologisme)

AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE s. f. însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. (< auto¹- + însămânţare)
(Marele dicţionar de neologisme)

autoînsămânţáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânţării
(Dicţionar ortografic al limbii române)