avânți

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) repezi plin de însufleţire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-şi deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mişcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A³ + vânt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AVÂNTÁ avânt tranz. 1) A face să se avânte. 2) A împinge cu energie înainte (pe cineva sau ceva). /a + vânt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AVÂNTÁ mă avânt intranz. 1) A se repezi înainte (spre cineva sau ceva) cu avânt. 2) A-şi lua avânt; a se angaja cu îndrăzneală într-o acţiune; a se lansa. ~ în lucru. /a + vânt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AVÁNTI interj. Înainte. {< it. avanti].
(Dicţionar de neologisme)

AVÁNTI interj. (fam.) înainte! (< it. avanti)
(Marele dicţionar de neologisme)

avântá vb., ind. prez. 1 sg. avânt, 3 sg. şi pl. avântă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AVÂNTÁ vb. 1. v. sări. 2. a se lansa. (Se ~ într-o acţiune.)
(Dicţionar de sinonime)