axiomatică dex - definiţie, sinonime, conjugare

axiomatică

axiomatică axiomatic
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S.f. Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-]. – Din fr. axiomatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AXIOMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de axiomă; propriu axiomei. /<fr. axiomatique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♢ Metodă axiomatică = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la propoziţii prime (axiome), deduce noi propoziţii, numite teoreme. [< fr. axiomatique].
(Dicţionar de neologisme)

AXIOMÁTICĂ s.f. Disciplină care studiază axiomele ; culegere de axiome. [< axiomatique].
(Dicţionar de neologisme)

AXIOMÁTIC, -Ă I. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. o metodă ~ă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme). II. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie. (< fr. axiomatique)
(Marele dicţionar de neologisme)

axiomátic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axiomátici; f. sg. axiomátică, pl. axiomátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

axiomátică s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. axiomáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ax axi axio axiom axioma

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica atica matica