aşchia
[Conjugare]
AŞCHIÁ, aşchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în aşchii, în şuviţe sau în fâşii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de aşchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din aşchie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AŞCHI//Á ~éz tranz. 1) A tăia în aşchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de aşchii. [Sil. -chi-a] /Din aşchie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aşchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. aşchiéz, 3 sg. şi pl. aşchiáză, 1 pl. aşchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. aşchiéze ger. aşchiínd (sil. -chi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AŞCHI//Á ~éz tranz. 1) A tăia în aşchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de aşchii. [Sil. -chi-a] /Din aşchie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)