bâiguit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. şi refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l y o n g n i „a rătăci”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiţi, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BÂIGUÍ bâigui intranz. A vorbi incoerent şi confuz. [Sil. bâi-gu-i] /<ung. bolyo[n]gni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bîiguí (-uiésc, bîiguít), vb. – 1. A bîlbîi, a vorbi stîlcit. – 2. A vorbi incoerent, a delira. – 3. A zăpăci, a descuraja. – Var. buigui (cu der. săi). Creaţie expresivă, cf. bîjbîi. Nu pare convingător etimonul mag. bolyo(n)gni „a greşi”, indicat de DAR şi de Gáldi, Dict., 86. – Der. bîiguială, s.f. (exprimare fără şir; delir; confuzie); bîiguitor, adj. (bîlbîit; aiurit, zăpăcit); bîiguitură, s.f. (bîlbîială; delir).
(Dicţionarul etimologic român)

bâiguí vb., ind. prez. 1 sg. bâigui, 3 sg. şi pl. bâiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÂIGUÍ vb. v. bombăni.
(Dicţionar de sinonime)

BÂIGUÍ vb. v. aiura, ameţi, buimăci, delira, năuci, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)

BÂIGUÍT adj. v. aiurit, ameţit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A bâigui ≠ a răspica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bai baig baigu baigui

Cuvinte se termină cu literele: it uit guit iguit aiguit