bâjbâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂJBÂÍT s.n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BÂJBÂÍ bâjbâi 1. intranz. A merge fără siguranţă, pipăind prin întuneric. 2. tranz. A căuta, pipăind (prin întuneric); a dibui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bîjbîí (bî́jbîi, bîjbîít), vb. – 1. A bolborosi, a bombăni. – 2. A furnica, a mişuna, a forfoti. – 3. A căuta pe dibuite. – Var. bîjbăi, bojbăi. Creaţie expresivă, bazată pe o consonanţă ce pare a indica ideea de bălăbăneală, cf. bîlbii, fojgăi, gîlgii, moşmondi, it. bisbigliare, fr. bisbille, sp. bisbisar (REW 1350; Puşcariu, Lr., 100). Der. bîjbîială, s.f. (bîjbîire; la oi, ameţeală); bîjbîitor, adj. (care bîjbîie, care merge bîjbîind); bîjbîitură, s.f. (mers sau căutare pe dibuite); bojbîc, s.m. (bîlbîit); bozgîndi, vb. (a pipăi), a cărui alternanţă consonantică o aminteşte pe cea a lui moşmîndi.
(Dicţionarul etimologic român)

bâjbâí vb., ind. prez. 1 sg. bâjbâi, 3 sg. şi pl. bâjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâjbâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÂJBÂÍ vb. a dibui, a orbecăi, a pipăi, (înv. şi reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moşcoti. (~ prin întuneric.)
(Dicţionar de sinonime)

BÂJBÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui.
(Dicţionar de sinonime)

BÂJBÂÍT s. v. bâjbâială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba baj bajb bajba bajbai

Cuvinte se termină cu literele: it ait bait jbait ajbait