bâlci

BÂLCI, bấlciuri, s.n. Târg mare ţinut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante şi însoţit de spectacole şi de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoţită de gălăgie şi scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bîlci (bấlciuri), s.n. – 1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. şi Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s.n. (despărţire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).
(Dicţionarul etimologic român)

bâlci s. n., pl. bâlciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
BÂLCI s. v. târg.
(Dicţionar de sinonime)