bântuială

BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s.f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bântuiálă s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ba ban bant bantu bantui

Cuvinte se termină cu literele: la ala iala uiala tuiala