bântuitor
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bântuitór adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. şi pl. bântuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bântuitór adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. şi pl. bântuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)