bășcălie

BĂŞCĂLÍE s.f. (Arg. şi fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie sau a face băşcălie (de cineva) = a-şi bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂŞCĂLÍE f. pop. : A lua pe cineva în ~ a-şi bate joc de cineva. [Art. băşcălia; G.-D. băşcăliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

băşcălíe (băşcălíi), s.f. – Muştruluială. Ţig. baštali „şa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette şi, în parte, cu rom. înşela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la băşcălui, de la başcă. – Der. băşcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beşteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puţin succes din mag. bestya „animal”.
(Dicţionarul etimologic român)

băşcălíe s. f., art. băşcălía, g.-d. băşcălíi, art. băşcălíei; pl. băscălíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂŞCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.
(Dicţionar de sinonime)