băși dex - definiţie, sinonime, conjugare
BAS, (1) s.n., (2) başi, s.m., (3) basuri, s.n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deţine în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAŞ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turceşti care denumeau funcţii sau ranguri (baş-aga, baş-caimacam etc.) şi folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAŞ2, adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din scr. baš.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAS1 ~uri n. 1) Voce de bărbat cu registru grav. 2) Instrument muzical, al cărui registru într-o orchestră corespunde acestui fel de voce. /<it. basso, fr. basse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BA//S2 ~şi m. Cântăreţ care are vocea în registru grav. /<it. basso, fr. basse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bas (-şi), s.m. – Cîntăreţ a cărui voce se plasează în registrul cel mai de jos. Fr. basse, din it. basso. – Der. contrabas, s.m., din it. contrabasso.
(Dicţionarul etimologic român)

baş adv. – Chiar, tocmai, exact aşa. – Var. abeş. Sb. baş. Necunoscut în afară de Banat şi Olt.
(Dicţionarul etimologic român)

baş s.m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baş (Şeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcţii şi îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baş-beşleagă, şef de poliţie; baş-ciohodar, cămăraş etc.
(Dicţionarul etimologic român)

BĂŞÍ, băs, vb. IV. Refl. A elimina gazele din intestin. [prez. ind. pers. 1 sg. băs, pers. 2 sg. beşi, pers. 3 sg. bése sau bésă, pers 3. pl. băs, conj. prez. pers. 3 sg. şi pl. şi imper. pers. 2 sg. bése sau beásă; conjug. şi băşésc, după DER] (din lat. vĩssīre) [morf. DMLR]
(Dicţionarul etimologic român)

băşí (-s, -ít), vb. – A face vînturi, a se pîrţîi. – Mr. bes, megl. bişǫri. Lat. vĭssῑre (Puşcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. băşină. Se conjugă şi la forma incoativă, băşesc. – Der. beşniţă, s.f. (muşama, scutec).
(Dicţionarul etimologic român)

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbăteşti. 2. Cântăreţ cu voce de bas (1). ♢ Bas-bariton = bas cu calităţi vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [Pl. başi, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].
(Dicţionar de neologisme)

BAS I. s. m. cântăreţ cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)
(Marele dicţionar de neologisme)

baş1 (rar) adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

*baş2 (căpetenie, staroste) s. m., pl. başi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

baş3 (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bas (cântăreţ) s. m., pl. başi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bas (registru al vocii bărbăteşti, instrument) s. n., (instrumente) pl. básuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

baş adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

baş s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BAS s. (MUZ.) 1. (rar) basist. (Are voce de ~.) 2. v. pedalier. (~ la orgă.)
(Dicţionar de sinonime)

BAŞ adv. v. chiar, tocmai.
(Dicţionar de sinonime)

BAŞ s. v. staroste.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞÍ vb. v. pârţâi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bas

Cuvinte se termină cu literele: si asi