bășica dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂŞÍCĂ, băşici, s.f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor şi al animalelor, în care se strâng unele secreţii ale organismului; vezică. Băşica fierii. ** Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat şi întrebuinţat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peştii la plutire. 2. Umflătură a pielii conţinând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică plină cu aer, care se face la suprafaţa lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beşícă s.f.] – Lat. *bessica(=vessica).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂŞICÁ, băşíc, vb. I. Tranz. şi refl. A produce sau a face băşici; a (se) umple de băşici. [Var.: (reg.) beşicá vb. I] – Din băşică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂŞÍ//CĂ ~ci f. 1) pop. Organ intern având forma unei pungi membranoase în care se depozitează unele secreţii ale organismului, pentru a fi ulterior eliminate; vezică. ♢ ~ca udului (sau urinară) rezervor membranos în care se înmagazinează urina venită de la rinichi, pentru a fi ulterior eliminată prin uretră; vezică urinară. 2) Organ intern membranos la peşte, umplut cu un amestec de gaze, care înlesneşte înotul. 3) Umflătură mică, plină cu aer, formată la suprafaţa unor lichide. Ploaie cu ~ci. 4) Umflătură mică pe piele conţinând o materie lichidă. [G.-D. băşicii] /<lat. bessica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BĂŞICÁ băşíc tranz. A face să se băşice. /Din băşică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂŞICÁ mă băşíc intranz. A face băşici; a se acoperi cu băşici. /Din băşică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

băşícă (băşíci), s.f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beşică. Mr. bişică, megl. bişocă. Lat. vessica (Puşcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. băşica, vb. (a face băşici); băşicată, s.f. (varietate de struguri); băşicos, adj. (cu băşici); băşicos, s.m. (arbust, Coluta arborescens); băşicuţă, s.f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a băşica poate deriva şi direct din lat. vessῑcāre (cf. Puşcariu 188; REW 9277 şi mr. mbişic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika şi rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 şi 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), şi probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) şi sb. beška „varietate de struguri” cf. băşicată. – V. şi beştea.
(Dicţionarul etimologic român)

băşică, băşici, s.f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenţilor de circulaţie pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

băşícă s. f., g.-d. art. băşícii; pl. băşíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

băşicá vb., ind. prez. 1 sg. băşíc, 3 sg. şi pl. băşícă, imperf. 3 sg. băşicá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băşíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂŞICA-PÓRCULUI s. v. gogoaşă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞÍCĂ s. 1. v. vezică. 2. băşica udului v. vezică urinară. 3. băşică înotătoare v. vezică înotătoare. 4. v. bulă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞÍCĂ s. v. aerostat, balon, glob, gogoaşă, minge, păpălău.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞICÁ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) coşi. (S-a ~ pe mână.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bas basi basic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica sica asica