bădăran dex - definiţie, sinonime, conjugare

bădăran

[Sinonime]
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s.m. şi f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. b a d a r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care vădeşte lipsă de educaţie; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan. /cf. ung. badaró
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bădărán (bădăráni), s.m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbeşte grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) şi bădărău, s.n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulaţie restrînsă, care pare a se explica prin noţiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relaţiile stabilite de Tiktin cu bade, şi de Löbel cu tc., per. bedran „licenţios”. Nici der. din ţig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „ţăran” (primul cuvînt pare der. din mag. şi al doilea din rom.). Der. bădărancă, s.f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s.f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan).
(Dicţionarul etimologic român)

bădărán s. m., adj. m., pl. bădăráni; f. sg. bădăránă, g.-d. art. bădăránei, pl. bădăráne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂDĂRÁN adj., s. v. mitocan.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bădăran ≠ gentleman, gentilom
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bad bada badar badara

Cuvinte se termină cu literele: an ran aran daran adaran