băiaș
BĂIÁŞ, băieşi, s.m. Bărbat care serveşte într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂIÁŞ băiéşi m. Lucrător însărcinat cu deservirea clienţilor într-o baie publică. /baie + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BĂIÁŞ2, -Ă, băiéşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. (din Baia (Mare) (n. pr.) + suf. -aş)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
băiáş (persoană care serveşte într-o baie publică) s. m., pl. băiéşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băiáş (băiéş), băiáşi, băiéşi, s.m. (reg.) 1. miner 2. ţigan lingurar, zlătar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂIÁŞ băiéşi m. Lucrător însărcinat cu deservirea clienţilor într-o baie publică. /baie + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
băiáş (persoană care serveşte într-o baie publică) s. m., pl. băiéşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băiáş (băiéş), băiáşi, băiéşi, s.m. (reg.) 1. miner 2. ţigan lingurar, zlătar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)