băietan

BĂIETÁN, băietani, s.m. Băiat mai mare. – Băiat + suf.-an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂIETÁN ~i m. fam. Băiat aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescenţă; copilandru. /băiat + suf. ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

băietán s. m., pl. băietáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂIETÁN s. v. băieţandru.
(Dicţionar de sinonime)