băjenire

BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A-şi părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor duşmane, a persecuţiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BĂJEN//Í ~ésc intranz. rar A se afla în situaţia de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂJEN//Í mă ~ésc intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

băjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băjeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂJENÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.
(Dicţionar de sinonime)

BĂJENÍRE s. v. fugă, pribegie, refugiu.
(Dicţionar de sinonime)