BĂLĂŞTIOÁGĂ, bălăştioage, s.f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bălăştioágă s. f. (sil. -tioa-), g.-d. art. bălăştioágei; pl. bălăştioáge(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:BĂLĂŞTIOÁGĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.(Dicţionar de sinonime)