bălăbăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) deplasa într-o parte şi într-alta, adesea cu mişcări legănate, şovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE BĂLĂBĂN//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se şi poticnindu-se; a se clătina. 2) rar A se certa uşor pentru lucruri mărunte; a se ciorovăi; a se ciondăni. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BALABÁN, balabani, s.m. (Zool.) Şoim. – Comp. cuman balaban.
(Dicţionarul limbii române moderne)

balaban, balaban s.m. poliţist (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

*balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

balabán (şoim, peşte) s. m., pl. balabáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bălăbăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăbăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BALABÁN s. v. chefal.
(Dicţionar de sinonime)

BĂLĂBĂNÍ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, (pop.) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (reg.) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăni, a (se) tingăli. (Se ~ când merge.)
(Dicţionar de sinonime)

BĂLĂBĂNÍ vb. v. certa, clătina, hâţâi, hâţâna, hodorogi, hurduca, hurducăi, hurui, învrăjbi, scutura, supăra, zdroncăni, zdruncina, zgâlţâi, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal bala balab balaba

Cuvinte se termină cu literele: ni ani bani abani labani