bălăbănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) deplasa într-o parte şi într-alta, adesea cu mişcări legănate, şovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLĂBĂNÍT1 s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. – V. bălăbăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLĂBĂNÍT2, -Ă, bălăbăniţi, -te, adj. (Despre mers, paşi) Legănat; şovăitor. – V. bălăbăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE BĂLĂBĂN//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se şi poticnindu-se; a se clătina. 2) rar A se certa uşor pentru lucruri mărunte; a se ciorovăi; a se ciondăni. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bălăbăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăbăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bălăbănít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂLĂBĂNÍ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, (pop.) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (reg.) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăni, a (se) tingăli. (Se ~ când merge.)
(Dicţionar de sinonime)

BĂLĂBĂNÍ vb. v. certa, clătina, hâţâi, hâţâna, hodorogi, hurduca, hurducăi, hurui, învrăjbi, scutura, supăra, zdroncăni, zdruncina, zgâlţâi, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal bala balab balaba

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit banit abanit