bălăcări dex - definiţie, sinonime, conjugare

bălăcări

[Conjugare]
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. şi intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. şi tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-şi) cuvinte injurioase. – Cf. scr. b a l a k a t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE BĂLĂCĂR//Í mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bălăcărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăcăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal bala balac balaca

Cuvinte se termină cu literele: ri ari cari acari lacari