BĂLĂNÚŢ, -Ă, bălănuţi, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uţ.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bălănúţ adj. m., pl. bălănúţi; f. sg. bălănúţă, pl. bălănúţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:BĂLĂNÚŢ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)(Dicţionar de sinonime)