bălțat dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂLŢÁ, bălţez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (şi nearmonizate); a tărca. – Din bălţat (der. regr.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLŢÁT, -Ă, bălţaţi, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori ţipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orăşeneşti. – Lat. balteatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre părul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; tărcat. 2) (despre animale) Care are asemenea păr; tărcat. 3) fam. (despre haine, stofe, ţesături etc.) Care este colorat fără gust, în prea multe culori ţipătoare. Basma ~tă. ♢ A umbla după boi ~ţi a umbla fără rost. /<lat. balteatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bălţá vb., ind. prez. 1 sg. bălţéz, 3 sg. şi pl. bălţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şoárece-bălţát s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bălţát adj. m., pl. bălţáţi; f. sg. bălţátă, pl. bălţáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂLŢÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai bălţat aşa?)
(Dicţionar de sinonime)

BĂLŢÁT adj. 1. împestriţat, pătat, pestriţ, tărcat, (pop.) prian, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şălean, (prin Olt. şi Ban.) şerguiat, (prin Transilv.) şvaiţăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.
(Dicţionar de sinonime)

BĂLŢÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal balt balta

Cuvinte se termină cu literele: at tat ltat altat