băli

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a şterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine ţigănească (cf. Juilland).
(Dicţionarul etimologic român)

bali, balesc, v.t. (intl.) a fura (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
(Dicţionar de sinonime)