băligău

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-şi elimina, a-şi depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-şi evacua baliga. /Din baligă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!bălegá/băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă/se báligă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
(Dicţionar de sinonime)

BĂLIGĂU s. BALIGĂ. BĂLIGAR. GUNOI.
(Dicţionar de sinonime)