băliuță

BĂLIÚŢĂ, băliuţe, s.f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

băliúţă s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. băliúţei; pl. băliúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ba bal bali baliu baliut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta iuta liuta aliuta