bălsămat

BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămaţi, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
(Dicţionarul limbii române moderne)

bălsămá vb., ind. prez. 1 sg. bălsăméz, 3 sg. şi pl. bălsămeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)