băltăcăi

BÂLTÂCÂÍ, bâltấcâi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neaşteptate în apă. – Din bâltâc.
(Dicţionarul limbii române moderne)

BĂLTĂCĂÍ, băltăcăiesc, vb. IV. Intranz. A merge, a sări, a alerga prin băltoace. – Din baltă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

BÂLTÂCÂͲ, bâltấcâi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafaţa unui lichid. (din bâltâc)
(Dicţionarul etimologic român)

bâltâcâí vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. şi pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)