băltăgel

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s.n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s.n.] – Baltag + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

băltăgél s. n., pl. băltăgéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ba bal balt balta baltag

Cuvinte se termină cu literele: el gel agel tagel ltagel