BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, băneşti, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, băneşti, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcţia de ban2. – Din ban2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂN//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. şi f. bănéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, băneşti, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂN//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. şi f. bănéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.
(Dicţionar de sinonime)