bănuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂNUÍT, -Ă, bănuiţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârşit o infracţiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BĂNU//Í ~iésc 1. tranz. 1) A admite ca adevărat sau ca posibil; a presupune. 2) (persoane) A considera drept vinovat de o acţiune condamnabilă. 2. intranz. pop. 1) A înainta pretenţii (cuiva). 2) A fi cuprins de regret. /<ung. bánni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bănuí (-uésc, bănuít), vb. – 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simţi jignit, a se ofensa. – 3. A avea o părere proastă; a reproşa, a face mustrări. – 4. A-şi face o părere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimţi. – Var. băni, (înv.) a deranja, a supăra. Mag. bánom „regret” sau „îmi pare rău”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Gáldi, Dict., 103); cf. bănat. A trecut din mag. în cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Der. bănuielnic, adj. (suspect; îndoielnic); bănuială, s.f. (reproş, suspiciune); bănuitor, adj. (care bănuieşte, lipsit de încredere).
(Dicţionarul etimologic român)

bănuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bănuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂNUÍ vb. 1. a crede, a ghici, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întâmpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.
(Dicţionar de sinonime)

BĂNUÍ vb. v. acuza, admonesta, afla, căi, certa, dăscăli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, învinovăţi, învinui, moraliza, mustra, pizmui, pocăi, regreta, reproşa, supăra.
(Dicţionar de sinonime)

BĂNUÍT adj. 1. închipuit, presupus, (franţuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovaţii ~ţi.) 2. v. suspectat
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bănuitnebănuit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban banu banui

Cuvinte se termină cu literele: it uit nuit anuit